A trecut şi ARTmania, evenimentul pe care îl aştept cu mare drag şi multă nerăbdare de la an la an. Oricine a fost, cel puţin o dată, la acest festival îşi poate da seama de ce spun asta: profesionalism, varietate şi frumuseţe intr-un decor de vis. Bineînţeles că şi ediţia de anul acesta s-a încadrat perfect in tipar şi nu ne-a dezamăgit. Cred că singura mică problemă a fost căldura insuportabilă, dar i-am făcut faţă!
Ziua 1 - joi, 8 august 2013
Am ajuns în Sibiu pe la ora 2PM şi mi-am dat seama ce ţeapă am luat fix când am coborât din autocar. Eram mai mult ca sigură că în Sibiu o să mă răcoresc, dar se pare că nu avea să fie aşa, ba din contră, era chiar mai cald. Horror. Eh, ne descurcăm. Un suc cu gheaţă, o discuţie cu un vechi prieten pe superba terasă de la Cafe Wien, acompaniaţi de acorduri de pian şi deja mă simţeam mai bine. Am stabilit cu restul prietenilor implicaţi în "excursia ARTmania" să ne odihnim sau să lenevim până pe la 5PM, că nu prea avea niciun rost să ne topim pe afară. Zis şi făcut. Cu forţe proaspete, s-a strigat catalogul la Bohemian Flow în Piaţa Mică, şi tocmai bine că ne-am aşezat pe noua terasă cu vedere spre scena unde aveau să cânte The Mono Jacks şi Lights Out!. Dacă nouă ne era super cald cu ceva rece în faţă şi stând la umbră, chiar nu vreau să ştiu cum s-au simţit ei cântând pe drăcovenia aia de scenă la etaj. Nu zic că nu arăta bine, chiar era cool aşa, dar... pana mea, la 38 de grade +, nu cred că a fost tocmai plăcut. Oricum, ambele trupe au sunat bine şi au strâns ceva lume dornică de distracţie în Piaţa Mică.
Pe la 9PM ne-am îndreptat către Muzeul Brukenthal, în curtea muzeului urmând să cânte Deine Lakaien. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că pe ei mi-am dorit să îi văd cel mai mult. Habar nu am cum a trecut timpul, cât a durat concertul sau ce s-a întâmplat în jurul meu. A fost pur şi simplu magic! Cinste celui sau celei care s-a gândit şi la minunata locaţie pentru acest concert acustic. Muzica, jocul de lumini, atmosfera... Ireal de frumos. Câteva dintre piesele alese: Follow Me, The Mirror Men, Over and Done, Dark Star, Vivre, Wunderbar, Love Me To The End, Return, Reincarnation, Where You Are, Slowly Comes My Night. Era perfect dacă îmi cântau şi piesa preferată, Into My Arms, dar nu-i bai, sper că o să îi mai văd live. VREAU să îi mai văd live.
Am fost plăcut impresionată şi de public, foarte receptivi şi calzi. Ah, da, am două menţiuni pentru public, totuşi: 1.nu este necesar să urli ca animalul nume de piese şi să cerşeşti să cânte ceva anume; e destul de logic că o trupă vine cu un setlist stabilit şi repetat şi nu o să-ţi facă ţie dedicaţii speciale; 2.dragostea e frumoasă, ştim cu toţii asta, dar vă rog, manifestaţi-vă în altă parte, nu la concert; la concert vii să asculţi muzică live şi să îi vezi pe oamenii ăia punând pasiune în ceea ce fac, pentru tine, berbecul plătitor de bilet. Atât.
Nu am cuvinte să explic cum trebuie cam ce am simţit, pentru că a fost o explozie de frumuseţe şi bucurie, şi sper că o să se repete pe viitor. Nu m-aş supăra deloc să se întâmple tot în Sibiu. Cam atât pentru prima zi, că după concert am mers să bem, evident. Rockăreală pe felie la Flow cu prieteni dragi.
Ziua 2 - vineri, 9 august 2013
M-am trezit cu o mică durere de cap. Traiască Nurofenul. Azi nu mai beau.
În fine, ajung la noua cazare, toate bune şi frumoase. Pensiunea situată chiar undeva mai jos de Casa Calfelor, îmi venea să plâng de bucurie de cât de mişto era zona. Da, am şi eu momente drăguţe, chiar dacă pare greu de crezut. Să trecem peste. Haleală cu gagicile la Music Pub, unde era răcoare şi bineeeee! Apoi nervi pentru faza uşor dubioasă cu noile reguli pentru meet&greet. O să mă explic: eu consider că venim la festival să ne distrăm şi să ne relaxăm, şi eu cel puţin, pentru alea câteva zile vreau să mă ţin departe de tehnologie, că mi-a mâncat ficaţii oricum. Mai clar: nu am chef să stau pe telefon şi să dau refresh pe Facebook să văd dacă am câştigat nu-ştiu-ce, ca să fac o poză cu vreun artist. Chiar nu era necesară toată nebunia asta, ţinând cont că aproape toate trupele s-au plimbat nestingherite pe unde au avut chef şi oricine putea lejer să facă o poză sau să schimbe o vorba cu cine dorea. Mă rog, sper ca la anul să se renunţe la treaba asta, nu pentru mine sau pentru x sau y, dar cred că reprezintă muncă în plus şi pentru organizatori. O muncă inutilă, zic eu.
Buuun... Am dat şi o tură de muzee, dacă tot avem ce vedea şi ni s-a oferit posibilitatea. Dacă nu era nenorocirea aia de căldură, aş fi prelungit plimbarea prin Sibiu, pentru locuri draguţe de fotografiat, dar rămâne pe mai încolo. La toamnă, şi-aşa o să fie peisajul extraordinar. Şi vom putea respira.
Time for beer! Şi concerte, normal. Am dat cu skip la concertul din Piaţa Mică de data asta şi am aterizat pe terasa din Piaţa Mare. Îmi doream foarte tare să îi văd pe cei de la Amaranthe şi chiar m-am bucurat când i-am văzut pe lista confirmărilor pentru ARTmania. O trupă fresh, lansată prin 2009, dar care a prins destul de bine şi de repede cu soundul lor melodic metal cu ceva accente pop. Pe mine m-au gâdilat într-un mod plăcut încă de la început şi chiar îi ascult cu plăcere. Sunt energici, frumoşi, au stabilit o legătură rapidă cu publicul şi au reuşit să-i trezească şi pe cei mai topiţi de căldură (cu toate că un mare procent din partea masculină a ignorat muzica şi a căscat gura la formele Elizei, dar nu e un lucru rău!). Printre piesele cântate s-au auzit 1.000.000 Lightyears, Afterlife, Automatic, Burn With Me, Serendipity, Call Out My Name, It's All About Me, Hunger, Leave Everything Behind, The Nexus, Mechanical Illusion, Infinity... Din păcate, nu au mai avut timp să cânte şi Amaranthine, şi chiar am observat-o puţin bosumflată pe Elize din cauza asta. Nici sunetul nu a fost tocmai exemplar, dar s-au descurcat oricum şi au fost tare simpatici. Îi mai aştept cu drag!
A urmat momentul Haggard, pe care îl aşteptam cu nerăbdare. A fost prima dată când i-am văzut live... and it was fucking awesome!!! Haggard face parte din genul acela de trupe care îşi găseşte locul cel mai bine pe o scenă din Piaţa Mare. Adică se pupă cu Sibiul. Şi s-au pupat bine de tot! Într-un fel tind să cred că ei au fost headliner pentru foarte multă lume venită vineri seara în Sibiu. Dar e mai puţin importantă ordinea intrării pe scenă, până la urmă. Haggard ne-au binedispus şi ne-au promis un nou concert cât de curând, şi nu mare mi-a fost mirarea când am văzut zilele trecute că vor susţine un concert la Zalău, luna viitoare cred (foarte tare! Dacă sunteţi pe zonă, nu rataţi aşa ceva!). Printre piesele ce au răsunat în Piaţa Mare au fost Awaking The Centuries, Herr Mannelig, The Observer, Eppur Si Muove, Upon Fallen Autumn Leaves (preferata mea, yay!). Am senzaţia că le-a plăcut şi lor foarte mult la ARTmania. La un moment dat m-am trezit cu chitaristul Claudio lângă mine în public şi apoi şi cu celălalt care dădea ture printre oamenii extaziaţi. Pretty cool. Şi am văzut apoi şi pe Facebook că s-au distrat pe aici, ceea ce poate doar să mă bucure.
Încă o mică pauză înainte să intre pe scenă Within Temptation. Dacă mulţi au comentat că de ce iar ăştia, eu am fost fericită la vestea că ar veni din nou. De ce? Păi pentru că de fiecare dată când ne-au vizitat, eu nu am reuşit să ajung la concerte şi acum mi s-a ivit şansa. Iniţial mi-am făcut griji că parcă ar fi prea puţină lume anul acesta în Piaţa Mare, dar apoi m-am liniştit când am văzut că totuşi zona se umpluse chiar din timpul recitalului Haggard. Bun, bun, bun. Toată atenţia s-a mutat spre ecranul din spatele scenei unde a început să ruleze scurt metrajul Faster & Mother Maiden (pe parcursul concertului au rulat şi celelalte filmuleţe reprezentative pentru albumul The Unforgiving) şi uşor, uşor au apărut şi cei din Within Temptation pe scenă, Sharon fiind ultima (cu o costumaţie foarte drăguţă şi multă, multă energie), moment în care publicul a explodat. Aaaah, goosebumps! Câteva piese de care îmi amintesc: s-a început cu Shot In The Dark, asta îmi amintesc sigur, apoi au urmat In The Middle Of The Night, Faster, Fire and Ice, Iron, Sinead, Stairway To The Skies, What Have You Done (mi-a plăcut proiecţia cu Keith Caputo, a fost interesant să ni-l prezinte cumva acolo), Stand My Ground, Memories, Ice Queen, Angels (HELL YEAH!!!), Mother Earth, See Who I Am, Our Solemn Hour şi o surpriză plăcută (pentru mine) Summertime Sadness, cover dupa Lana Del Rey. A fost fooooooooarte, foarte tare tot concertul lor şi am cam rămas fără voce, dar e totul în regulă.
Cam aşa s-a desfăşurat ziua de vineri; nu am mai pus poze, pentru că ale mele nu-s profi şi nu are rost. În schimb, aveţi aici câte un videoclip de fiecare trupă, ca să vă faceţi aşa o idee, dacă nu aţi fost acolo.
Mi-am dat seama că am scris cam mult, deci mă opresc aici şi voi continua mâine cu partea a II-a despre cea de-a treia zi de concerte, că ştiu că vă plictisiţi şi voi citind prea mult. Mâine o să vă las şi niste linkuri cu galerii foto foarte reuşite şi vom trage şi concluziile legate de ediţia de anul acesta.
O seară cât mai faină,
Cris
Pe la 9PM ne-am îndreptat către Muzeul Brukenthal, în curtea muzeului urmând să cânte Deine Lakaien. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că pe ei mi-am dorit să îi văd cel mai mult. Habar nu am cum a trecut timpul, cât a durat concertul sau ce s-a întâmplat în jurul meu. A fost pur şi simplu magic! Cinste celui sau celei care s-a gândit şi la minunata locaţie pentru acest concert acustic. Muzica, jocul de lumini, atmosfera... Ireal de frumos. Câteva dintre piesele alese: Follow Me, The Mirror Men, Over and Done, Dark Star, Vivre, Wunderbar, Love Me To The End, Return, Reincarnation, Where You Are, Slowly Comes My Night. Era perfect dacă îmi cântau şi piesa preferată, Into My Arms, dar nu-i bai, sper că o să îi mai văd live. VREAU să îi mai văd live.
Am fost plăcut impresionată şi de public, foarte receptivi şi calzi. Ah, da, am două menţiuni pentru public, totuşi: 1.nu este necesar să urli ca animalul nume de piese şi să cerşeşti să cânte ceva anume; e destul de logic că o trupă vine cu un setlist stabilit şi repetat şi nu o să-ţi facă ţie dedicaţii speciale; 2.dragostea e frumoasă, ştim cu toţii asta, dar vă rog, manifestaţi-vă în altă parte, nu la concert; la concert vii să asculţi muzică live şi să îi vezi pe oamenii ăia punând pasiune în ceea ce fac, pentru tine, berbecul plătitor de bilet. Atât.
Nu am cuvinte să explic cum trebuie cam ce am simţit, pentru că a fost o explozie de frumuseţe şi bucurie, şi sper că o să se repete pe viitor. Nu m-aş supăra deloc să se întâmple tot în Sibiu. Cam atât pentru prima zi, că după concert am mers să bem, evident. Rockăreală pe felie la Flow cu prieteni dragi.
Ziua 2 - vineri, 9 august 2013
M-am trezit cu o mică durere de cap. Traiască Nurofenul. Azi nu mai beau.
În fine, ajung la noua cazare, toate bune şi frumoase. Pensiunea situată chiar undeva mai jos de Casa Calfelor, îmi venea să plâng de bucurie de cât de mişto era zona. Da, am şi eu momente drăguţe, chiar dacă pare greu de crezut. Să trecem peste. Haleală cu gagicile la Music Pub, unde era răcoare şi bineeeee! Apoi nervi pentru faza uşor dubioasă cu noile reguli pentru meet&greet. O să mă explic: eu consider că venim la festival să ne distrăm şi să ne relaxăm, şi eu cel puţin, pentru alea câteva zile vreau să mă ţin departe de tehnologie, că mi-a mâncat ficaţii oricum. Mai clar: nu am chef să stau pe telefon şi să dau refresh pe Facebook să văd dacă am câştigat nu-ştiu-ce, ca să fac o poză cu vreun artist. Chiar nu era necesară toată nebunia asta, ţinând cont că aproape toate trupele s-au plimbat nestingherite pe unde au avut chef şi oricine putea lejer să facă o poză sau să schimbe o vorba cu cine dorea. Mă rog, sper ca la anul să se renunţe la treaba asta, nu pentru mine sau pentru x sau y, dar cred că reprezintă muncă în plus şi pentru organizatori. O muncă inutilă, zic eu.
Buuun... Am dat şi o tură de muzee, dacă tot avem ce vedea şi ni s-a oferit posibilitatea. Dacă nu era nenorocirea aia de căldură, aş fi prelungit plimbarea prin Sibiu, pentru locuri draguţe de fotografiat, dar rămâne pe mai încolo. La toamnă, şi-aşa o să fie peisajul extraordinar. Şi vom putea respira.
Time for beer! Şi concerte, normal. Am dat cu skip la concertul din Piaţa Mică de data asta şi am aterizat pe terasa din Piaţa Mare. Îmi doream foarte tare să îi văd pe cei de la Amaranthe şi chiar m-am bucurat când i-am văzut pe lista confirmărilor pentru ARTmania. O trupă fresh, lansată prin 2009, dar care a prins destul de bine şi de repede cu soundul lor melodic metal cu ceva accente pop. Pe mine m-au gâdilat într-un mod plăcut încă de la început şi chiar îi ascult cu plăcere. Sunt energici, frumoşi, au stabilit o legătură rapidă cu publicul şi au reuşit să-i trezească şi pe cei mai topiţi de căldură (cu toate că un mare procent din partea masculină a ignorat muzica şi a căscat gura la formele Elizei, dar nu e un lucru rău!). Printre piesele cântate s-au auzit 1.000.000 Lightyears, Afterlife, Automatic, Burn With Me, Serendipity, Call Out My Name, It's All About Me, Hunger, Leave Everything Behind, The Nexus, Mechanical Illusion, Infinity... Din păcate, nu au mai avut timp să cânte şi Amaranthine, şi chiar am observat-o puţin bosumflată pe Elize din cauza asta. Nici sunetul nu a fost tocmai exemplar, dar s-au descurcat oricum şi au fost tare simpatici. Îi mai aştept cu drag!
A urmat momentul Haggard, pe care îl aşteptam cu nerăbdare. A fost prima dată când i-am văzut live... and it was fucking awesome!!! Haggard face parte din genul acela de trupe care îşi găseşte locul cel mai bine pe o scenă din Piaţa Mare. Adică se pupă cu Sibiul. Şi s-au pupat bine de tot! Într-un fel tind să cred că ei au fost headliner pentru foarte multă lume venită vineri seara în Sibiu. Dar e mai puţin importantă ordinea intrării pe scenă, până la urmă. Haggard ne-au binedispus şi ne-au promis un nou concert cât de curând, şi nu mare mi-a fost mirarea când am văzut zilele trecute că vor susţine un concert la Zalău, luna viitoare cred (foarte tare! Dacă sunteţi pe zonă, nu rataţi aşa ceva!). Printre piesele ce au răsunat în Piaţa Mare au fost Awaking The Centuries, Herr Mannelig, The Observer, Eppur Si Muove, Upon Fallen Autumn Leaves (preferata mea, yay!). Am senzaţia că le-a plăcut şi lor foarte mult la ARTmania. La un moment dat m-am trezit cu chitaristul Claudio lângă mine în public şi apoi şi cu celălalt care dădea ture printre oamenii extaziaţi. Pretty cool. Şi am văzut apoi şi pe Facebook că s-au distrat pe aici, ceea ce poate doar să mă bucure.
Încă o mică pauză înainte să intre pe scenă Within Temptation. Dacă mulţi au comentat că de ce iar ăştia, eu am fost fericită la vestea că ar veni din nou. De ce? Păi pentru că de fiecare dată când ne-au vizitat, eu nu am reuşit să ajung la concerte şi acum mi s-a ivit şansa. Iniţial mi-am făcut griji că parcă ar fi prea puţină lume anul acesta în Piaţa Mare, dar apoi m-am liniştit când am văzut că totuşi zona se umpluse chiar din timpul recitalului Haggard. Bun, bun, bun. Toată atenţia s-a mutat spre ecranul din spatele scenei unde a început să ruleze scurt metrajul Faster & Mother Maiden (pe parcursul concertului au rulat şi celelalte filmuleţe reprezentative pentru albumul The Unforgiving) şi uşor, uşor au apărut şi cei din Within Temptation pe scenă, Sharon fiind ultima (cu o costumaţie foarte drăguţă şi multă, multă energie), moment în care publicul a explodat. Aaaah, goosebumps! Câteva piese de care îmi amintesc: s-a început cu Shot In The Dark, asta îmi amintesc sigur, apoi au urmat In The Middle Of The Night, Faster, Fire and Ice, Iron, Sinead, Stairway To The Skies, What Have You Done (mi-a plăcut proiecţia cu Keith Caputo, a fost interesant să ni-l prezinte cumva acolo), Stand My Ground, Memories, Ice Queen, Angels (HELL YEAH!!!), Mother Earth, See Who I Am, Our Solemn Hour şi o surpriză plăcută (pentru mine) Summertime Sadness, cover dupa Lana Del Rey. A fost fooooooooarte, foarte tare tot concertul lor şi am cam rămas fără voce, dar e totul în regulă.
Cam aşa s-a desfăşurat ziua de vineri; nu am mai pus poze, pentru că ale mele nu-s profi şi nu are rost. În schimb, aveţi aici câte un videoclip de fiecare trupă, ca să vă faceţi aşa o idee, dacă nu aţi fost acolo.
Mi-am dat seama că am scris cam mult, deci mă opresc aici şi voi continua mâine cu partea a II-a despre cea de-a treia zi de concerte, că ştiu că vă plictisiţi şi voi citind prea mult. Mâine o să vă las şi niste linkuri cu galerii foto foarte reuşite şi vom trage şi concluziile legate de ediţia de anul acesta.
O seară cât mai faină,
Cris
ce draaaaaaaaagutz!!!!!! imi pare rau ca nu prea stiu eu nicio formatie de pe-acolo, dar cred ca a fost foarte fain :D
ReplyDeleteDa ma, asa e in fiecare an la ARTmania, adica foarte fain :D Mi-as dori sa veniti si voi macar o data (tu, Gurau... veteranii mei), ca indiferent daca stii sau nu vreo trupa, distractia si voia buna sunt garantate. Si chiar uita-te la clipurile de aici cand ai timp :) Sigur o sa iti placa ceva!
Delete