Wednesday, July 31, 2013

Rock the City 2013

În sfârşit, mi-a venit cheful să scriu şi eu despre toată nebunia din weekend-ul trecut. Mai mult ca sigur, aţi citit deja vreo 20 de cronici de festival până acum, aşa că eu o să vă spun pe scurt ce mi-a plăcut şi ce m-a scârbit. Da, din păcate au fost şi multe minusuri. 

  • Day 1
Prima şi cea mai tare chestie în legatură cu evenimentul acesta a fost că am mai evadat puţin din rutină şi am petrecut căteva zile faine alături de unii dintre cei mai dragi prieteni. În general, îmi place atmosfera de concert, probabil pentru că ştiu că nu voi fi singură acolo şi că ma voi întalni cu oameni dragi, indiferent dacă vorbim înainte să stabilim ceva sau nu. Şi din fericire, am regăsit mulţi oameni simpatici la Romexpo, în cele 2 zile de festival. Am mai băut o bere, am mai povestit ceva, şi a trecut timpul într-un mod foarte plăcut (am mai şi urlat ca apucaţii şi am rămas fără voce, dar e ok bă, e ok, haha!). Cu ocazia aceasta, vă şi mulţumesc pentru momentele frumoase petrecute împreună! *inimioare* 

Cât despre muzică, pentru prima zi de fest, am vrut neapărat să bifez concertul Rezident EX. De ce? Păi simplu: îmi doream de ceva ani să am şansa să îl aud (şi să îl văd, evident) pe Kempes cântând live. Cred că aveam 12-13 ani când Kempes pleca din Cargo şi nu avusesem ocazia să îi prind în concert. Ascultam cu nostalgie albumele lor şi nici nu visam că s-ar putea ivi ocazia să asist la un concert de genul. Dar uite că se mai schimbă roata şi pe 27 iulie, în prima zi de Rock the City, am fost foarte fericită să îi văd pe Rezident EX. Kempes mi s-a părut într-o formă de zile mari, extrem de energic şi vesel şi m-am bucurat să văd şi publicul foarte entuziasmat. În mod negreşit, e unul dintre cei mai iubiţi solişti de muzică rock de pe la noi şi va rămâne aşa pentru mult, mult timp. Se vede foarte clar că omul are o pasiune enormă pentru ceea ce face şi cred eu că i-au lipsit foarte mult scena şi căldura ascultătorilor. 

Rezident EX @ Rock the City 2013

Sunday, July 14, 2013

Late night thoughts

Sometimes I wonder about the changes that could have appeared in my life, if I was as ignorant as most people these days. Honestly, I'm fed up with a lot of you. I keep on hearing this shit with "Ignorance is bliss" and I feel like banging my head on the nearest wall, because nowadays people can't seem to understand this statement. Everybody thinks it's cool to "not give a fuck". Of course, one shouldn't be too sensitive about every little problem in life, but you people really amaze me. Lately (and sadly), I have observed so many negative changes regarding some of my... friends. And it hurts. I have the courage to admit it hurts. Yeah, it's not a weakness, it's a human emotion and instead of acting all mighty and saying "I don't give a fuck", I choose to admit it hurts. Feel free to laugh or to feel superior, at least at the end of the day I will know that I've been honest with myself, unlike you. 

Let me tell you something... You may feel good with yourself for some time, keeping inside everything that is tormenting you and acting like everything is fine and dandy, but trust me, there will come a time when this avalanche is going to get to you and it won't be pretty. I learned this the hard way.